Cosmin Lungu – Cabinet Individual de Psihologie

Este timpul să nu vă mai temeți de anxietate.

 

Puține lucruri motivează fuga și evitarea mai mult decât sentimentul de anxietate, sentimentul de teamă și îngrijorare că ne așteaptă un rezultat catastrofal. Uneori o putem numi – mâine este marele test, prima întâlnire online, un control de telemedicină prin Zoom – alteori, nu suntem siguri de sursa neliniștii noastre. Bineînțeles, puține cuvinte promovează anxietatea mai mult decât coronavirusul.

 

Ceea ce știm este că ne dorim ca sentimentul să dispară și am face aproape orice pentru a scăpa de el – evităm să învățăm pentru test, anulăm întâlnirea, sărim peste control. Această dorință de a scăpa sau de a evita anxietatea este foarte naturală. La urma urmei, anxietatea este menită să funcționeze ca o alarmă sau un semnal de avertizare pentru a ne anunța că ne pândesc pericolele, astfel încât să ne putem proteja.  Este un sistem extrem de adaptiv, iar răspunsurile corporale asociate fac o treabă fantastică în a ne ajuta să gestionăm pericolele obiective. Așadar, dacă un urs ne urmărește în pădure, atunci un răspuns acut de frică, cu o bătaie accelerată a inimii și dificultăți de respirație, care pregătește corpul să fugă, să lupte sau să înghețe, este exact ceea ce ne dorim pentru a ne ajuta să scăpăm de pericol.

 

Problema este că mulți oameni au ajuns să se teamă de răspunsul de anxietate în sine; atunci când avem în mod obișnuit “alarme false” care se declanșează, atunci situațiile care nu sunt în mod obiectiv periculoase – dar care ne fac să ne simțim anxioși – ajung să fie temute și evitate. Atunci când devenim intoleranți la incertitudine și risc și ajungem să ne temem de experiența anxietății în sine, lumea noastră devine mai mică. Este adevărat că nu știm cu siguranță cum va decurge testul, întâlnirea sau controlul, dar rareori viața noastră este mai bună dacă evităm sau nu ne pregătim pentru aceste evenimente.

 

Nivelurile moderate de excitație anxioasă ne pot îmbunătăți performanța atunci când ne gândim la această excitație într-un mod sănătos – este greu să ținem un discurs bun și plin de viață atunci când nu simțim absolut nicio excitație, iar o oarecare anxietate legată de coronavirus ne poate reaminti să ne luăm precauțiile necesare. Chiar și nivelurile ridicate de anxietate nu sunt în sine iminent dăunătoare; un atac de panică nu provoacă un atac de cord. Mai degrabă, experiența susținută a anxietății și a stresului de-a lungul timpului este cea care poate contribui la boli coronariene și la alte rezultate negative pentru sănătate. Iar unul dintre factorii de risc semnificativi pentru dezvoltarea anxietății cronice este teama de experiența anxietății, numită sensibilitate la anxietate, și evitarea repetată a situațiilor care declanșează aceste sentimente.

 

În schimb, atunci când ajungem să privim anxietatea ca semnalând o provocare în loc de o amenințare, lumea noastră devine mai mare. Încercăm lucruri noi, ne surprindem pe noi înșine cu ceea ce putem face și învățăm că eșecul nu este de fapt sfârșitul lumii.

 

Desigur, atunci când este prezent un pericol obiectiv, este logic să scăpăm de acea situație, dar, de obicei, nu există niciun urs care să ne urmărească în pădure – pur și simplu simțim acest lucru.  Cu siguranță, are sens să minimizăm riscurile în moduri care nu ne împiedică să trăim o viață plină – port întotdeauna centura de siguranță pentru a reduce riscurile asociate cu șofatul. Dar ceea ce nu are sens este să evit să conduc cu totul pentru că s-ar putea să am un accident de mașină într-o zi. Sunt atât de multe locuri de văzut și de vizitat.

 

Prea mulți oameni lasă anxietatea să ia decizii în locul lor. Din ce in ce mai multi oameni vor avea o tulburare de anxietate în timpul vieții, iar un număr și mai mare se confruntă cu simptome de anxietate semnificative din punct de vedere clinic, care îi determină să refuze oportunități și să își submineze propriul potențial. Chiar și pentru cei care nu se luptă cu niveluri clinice de anxietate, mesajele despre frică și anxietate din societatea noastră nu sunt unele sănătoase. Cu mult înainte de coronavirus, mesajul repetat a fost că lumea este un loc periculos și că suntem vulnerabili.  Și mai mult decât atât, suntem fragili și nu putem face față sentimentelor de anxietate. Riscul de infectare cu coronavirus este în mod obiectiv periculos și trebuie să luăm măsurile adecvate pentru a atenua această vulnerabilitate specifică, dar acest lucru nu ar trebui să se generalizeze la o convingere că lumea, în general, este periculoasă sau că suntem perpetuu vulnerabili și slabi. Gestionarea consecințelor insidioase ale coronavirusului, în ceea ce privește locurile de muncă și viețile pierdute, va necesita toată puterea și rezistența noastră, ca indivizi și comunități – nu este momentul să supraestimăm amenințarea și să ne subestimăm pe noi înșine.

 

Trebuie să schimbăm această narațiune și să acceptăm anxietatea ca pe un semnal că ne așteaptă o provocare. Putem schimba tiparul de gândire care ne strigă în cap că situația prevestește o amenințare pe care nu o putem gestiona cu o voce mai liniștită care ne dă puterea de a face față unei provocări și de a recunoaște că ne putem ridica chiar și atunci când ceva nu merge bine. Este timpul să dezvoltăm o nouă mantra: Anxietatea este inconfortabilă, dar nu periculoasă. Anxietatea poate fi tolerată, așa că nu trebuie să fugim sau să evităm situațiile care ne fac să fim anxioși atunci când nu există niciun pericol obiectiv.

 

În mod ironic, atunci când nu ne mai temem de anxietate, este uimitor cât de mult ne simțim mai calmi!

 

Bethany Teachman, PhD